Eseuri primite

Multumim tuturor celor care ne-au trimis gandurile lor despre ce reprezinta pentru ei Romania si dupa cum am promis, publicam toate eseurile primite.

In ordinea primita pe mail:

1. “Istoria ne-a legat, istoria ne-a despartit. Insa, ne-a despartit doar la nivel de frontiere. Trebuie sa recunoastem ca avem acelasi sange, vorbim aceeasi limba, traim aceleasi probleme. Cei care nu vor sa recunoasca aceasta, am impresia ca traiesc intr-o falsa istorie, intr-o falsa realitate, dar fiecare are dreptul sa creada in ceea ce crede el ca este cu adevarat si ca reprezinta istoria poporului sau.

Pentru mine Romania nu are o definitie. Nu are o granita la Prut. Insa il are pe Mihai Eminescu, pe Grigore Vieru, pe Stefan cel Mare, pe Doina si Ion Aldea Teodorovici si pe alti romani dornici de a creea o istorie a romanilor. In Basarabia sau dincoace de Prut eu ma simt acasa.”

de Iurie Sanduta

2. „Pentru mine  Romania este a doua casa, deorece Republica Moldova  a apartinut Romaniei, vorbim aceeasi limba, avem aceeasi istorie ,avem aceleasi obiceiuri,  simtim la  fel, e  tara mea draga cu oameni frumosi si harnici apreciati de o lume întreaga, cu tineri bine educati care vorbesc o romana perfecta si  manifesta interes fata de  tot ce este bun si frumos. Este locul în care ma formez din punct de vedere profesional si locul în care mi-am facut prieteni buni şi devotati alaturi de care o sa imi mai petrec o buna perioada din viata mea.  Este locul de care îmi va fi dor atunci cînd va trebui să mă despart.

Romania e locul unde imi petrec cei mai frumosi ani din viata, anii studentiei.  Sibiul mi-e foarte drag.  Sunt aici locuri pe care le-am batut cu piciorul deja de sute de mii de ori si pe care inca le mai descopar si o sa le descopar de acum incolo.  Sunt locuri care deja fac parte din mine şi nu mai pot renunţa la ele.  Le voi lua cu mine, indiferent unde mă vor purta paşii vietii. Oriunde voi merge o sa port Romania cu mine in suflet .”

de Ion Lozovan

3. „„Unii  visează să zboare în cosmos, alţii să exploreze planete, eu am visat toată viaţa mea să trec Prutul”.  Fraza citată mai sus aparţine exclusiv regretatului poet Grigore Vieru, care , la fel ca şi mine a visat mereu să sece Prutul  şi să ajungă în sfârşit acolo unde ştia că se simte cel mai bine,  în România.

Prutul este mai mult decât un râu, mai mult decât o graniţă.  Prutul desparte două ţări, dar niciodată un popor!  Pentru că poporul român,  prin origine nu poate fi despărţit niciodată,  pentru că oriunde ar fi şi indiferent de cum ar gândi, poporul român va trăi mereu.

Mă simt în România ca acasă, pentru că aici mi-e casă, mi-e mama, îmi sunt prietenii, pentru că Basarabia nu e decât o regiune de peste Prut, dar tot română este, pentru că pentru mine, nu există hotare, paşapoarte şi alte prostii, pentru că Basarabia e România şi nu Republica Moldova. Iubesc România pentru că aici sunt oameni minunaţi care mă înconjoară, pentru că tot râul , dealul, ramul, e tot, al nostru românesc.  Pentru că trăim astăzi pe ce-au muncit secole de-a rândul strâmoşii noştri, care au luptat toată viaţa lor să vadă o Românie Mare.  Iubesc  România pentru că cei care au fost Mircea, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul care au asprirat mereu la un ideal, idealul acela românesc, pe care ignorându-l,  le incălcăm visul şi speranţa lor de secole.

Iubesc România pentru că e ţara mea, e tot ce avem noi mai sfânt. Iubesc România, şi vorba cântecului : „ Vreau poporul român, Opere complete”.”

de Sorina Homiţchi


4.„Sunt deja 2 luni de când sunt în Sibiu, și de nenumărate ori mi-am pus întrebarea : de ce am ales România? E unica întrebare care se vaietă în interiorul meu și care mă provoacă la reacții variate, dând naștere la răspunsuri diverse.

În săculețul meu interiorior aș putea găsi nenumărate adevăruri referitoare la sentimentele mele față de România. Când eram acasă, în orașul meu, pe malul Prutului, România era țara spre care priveam cu visare, îmi era atât de aproape, și totodată atât de departe. Mă uitam zilnic peste apele plângătoare ale lui, și visam, printre rândurile de sârmă ghimpată care ne despărțea. Aveam chiar lângă poartă podul, cel care cu 20 de ani în urmă a unit destine și oameni, îmi închipuiam acele momente magnifice relatate de bunicii mei, și în sinea mea, parcă așteptam și eu o zi în care am să pot trece Prutul. Am îndrăgit România încă de mică, crescută fiind sub acordurile celor care au fost Doina și Ion Aldea Teodorovici și Laura Stoica, preferații mamei mele. Ei mi-au insuflat curajul de a vorbi o română pură. Și dragostea mea creștea din ce în ce mai mult, fiind întreținută și chiar consolidată în momentele de ceartă cu unii colegi și dascăli referitoare la ideea originii Basarabiei, la conceptul de națiune și de limba pe care o vorbesc cei din Republica Moldova.

Din decembrie 2009 visul meu a devenit realitate. Când am trecut prima dată peste Prut mi-au dat lacrimile. Acum pentru mine România este mai mult decât îmi imaginam eu, este țara în care mă simt liberă, liberă să gândesc, să mă exprim și să iubesc românește. Aici mă simt ca acasă, doar unele persoane apropiate mă motivează să revin din când în când în Basarabia… și dorul.  Am găsit aici ceea ce îmi lipsea uneori acolo: amabilitate, voință și încredere.  Am putere și energie, dar cel mai important e că am dobândit acel confort interior de care duceam lipsă, poate unii ar spune că sunt aberații și filozofeli, dar eu știu că e ceea ce simt.

Astăzi, România e ca o mamă care ne cuprinde în brațele sale. Și… da… poate ar fi mai bine să ne strângă în brațe așa cum a făcut-o cândva… dar e o chestie ce ține de timp, conștiință și gândire.”

de Muntean Mihaela

5.„Presupun că prin demararea acestui concurs, salutabil de altfel, organizatorii doresc să atingă coarda sensibilă a participanţilor, bunăoară cea a patriotismului. Cu toate acestea, eseul meu nu promite a fi unul dulceag, din care să curgă epitete frumoase şi metafore lacrimogene. Or, pentru mine, statul român nu a avut niciodată prea multe tangenţe cu concepţia mea despre patriotism, deci românism.

Ce reprezintă România pentru mine? Este un concept politic format de Cuza şi ai săi printr-un masiv import juridic dar şi cultural francez. Părerea mea este că înainte de aceste evenimente, atunci cînd încă nu exista România, poporul român era original, unic, autentic! Am făcut o retrospecţie în istorie, dar nici acum lucrurile nu s-au schimbat. Care este unicitatea României? Lady Gaga, Rihanna sau Madonna se aud pe străzile noastre la fel cum se aud şi în Londa, Paris, sau New York. Cum vorbesc studenţii în America aşa au cam început să „speak-uiască” şi ai noştri, românii. Intrarea în UE, NATO, acordurile cu FMI-ul şi BERD-ul au determinat statul român să aibă un rol din ce în ce mai important pe arena internaţională. România cea de azi a devenit o piesă de schimb în marele cazinou financiar mondial. Tocmai de aceea, las pe seama guvernanţilor să vorbească despre România, care pentru mine este un concept prea îngust pentru a îngloba ceea de ce sunt eu cu adevărat îndrăgostită: Poporul Român.

Poporul Român este desigur inseparabil de România. Totodată, asta nu înseamnă că toţi locuitorii statului sunt români. Spunea cineva de pe facebook:  în România trăiesc români şi vorbitori de limbă română. Au mai zis-o şi romanii: nu contează de unde eşti, ci cine eşti. O zic şi eu: astăzi din păcate poporul român nu prea poate fi identificat prin teritoriu. În aceste vremuri, pe care le consider cele de pe urmă a existenţei noastre ca neam, criteriile de bază ale identificării sunt istoria, limba, credinţa, şi recunoaşterea eroilor comuni. Menţionez că aceste elemente pot coexista doar împreună.  Românul autentic spre care tind şi eu, se află în sufletul bătrînilor noştri de la ţară, care povestesc nepoţilor poveşti româneşti, vorbesc fără englezisme, se roagă Dumnezeului ortodox şi sunt mîndri că sunt copiii lui Basarab, Alexandru, Ştefan… Este foarte posibil ca ei să nu cunoască atîta politică precum marii noştri politicieni, însă ei simt şi trăiesc româneşte. Tot român este cel care e interesat de istoria sa, nu pentru că i-o cere şcoala ci pentru că atunci cînd iubeşti încerci să afli cît mai multe, eşti intrigat să răscoleşti trecutul persoanei iubite.  La fel este şi cu poporul: noi nu ne putem naşte iubind neamul românesc, aşa cum nu-l putem iubi nici la comandă. Adevărata dragoste se naşte din cercetare şi cunoaştere. Şi eu am început să-mi iubesc poporul numai cînd am început a afla din ce seminţie mă trag, cu ce eroi mă pot mîndri.

Acum, poporul român reprezintă pentru mine idealul. Nu mă văd trăind în altă parte decît pe pămînt românesc. Sufletul meu deja s-a format româneşte şi să mă pună să trăiesc în sînul altui popor ar fi ca şi cum aş îmbrăca o haină croită pe silueta altcuiva. Nu voi afirma aşa cum poate vă aşteptaţi că acest pămînt reprezintă neapărat România. Spre marea mea surprindere am întîlnit şi aici tineri care se miră că basarabenii vorbesc româneşte, crezînd că noi suntem de fapt ruşi, sau care mă întreabă cu stupoare ce caută Ştefan cel Mare pe bancnota moldovenească. Totodată, în Basarabia am cunoscut tineri cu adevărat români, care mi-au insuflat şi mie această dragoste, m-au dus la biserică şi mi-au vorbit despre Vulcănescu, Crainic, Codreanu, Ionescu sau Gyr.  Viitorul arată destul de sumbru dacă generaţia actuală nu va lua atitudine sau dacă ne vom aminti că suntem români doar o dată pe an. Reînvierea naţiunii necesită o strategie pe termen lung, ceea ce ar şi trebui să ne motiveze să luăm acţiune imediată. ”

de Victoria Macovei

Castigatorii ii vom anunta maine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s