Ne furăm (şi) istoria!

Adrian Brătoiu

La propriu…! Dacă până nu demult oameni de seamă ai neamului românesc s-au luptat pentru a păstra identitatea românilor, pentru o conştiinţa curată şi demnă a poporului nostru şi pentru o istorie adevărată care să ne ofere reperele necasare formării noastre ca popor, respectiv ca indivizi, astăzi, IGNORANŢA a ajuns la cote extreme. Ne debarasăm de tot ceea ce înseamnă trecut, uitând că un popor fără istorie e ca un om fără memorie. Ne orientăm doar spre viitor, nu mai căutăm repere sau valori dar acest viitor poate fi unul haotic şi incert. A-ţi uita tradiţiile, valorile, eroii neamului înseamnă a-ţi pierde orice punct de sprijin, a-ţi pierde rădăcinile. Chiar, cum ar fi un copac fără rădăcini?

Parte din această istorie o reprezintă monumentele şi cimitirele ridicate în memoria eroilor care au luptat pentru acest colţ de lume, pentru ca fiecare dintre noi să fim mandri, să ţinem capul sus când spunem că suntem români. Grija pe care o avem faţă de aceste memorii vii ale jertfei înaintaşilor noştrii reflectă ignoranţa şi indiferenţa pe care le avem, până la urmă, faţă de noi înşine. Vorbim despre monumentele eroilor din judeţul Sibiu.

Facem acum legătura între metafora de mai sus şi furtul propriu zis iar trista concluzie este că s-a ajuns să se fure până şi aceste monumente. Părţi din sculpturi, piatră, statui, garduri de fier, porţi, cruci, totul se fură fără niciun fel de scrupul. Indiferenţa cu care sunt administrate aceste monumente sau cimitirile de eroi de către autorităţile locale fac ca acestea să semene mai degrabă cu gropi de gunoi de la marginea comunei sau a oraşului.

Vă prezentăm mai jos, unul din cele mai importante monumente din judeţ, Monumentul de la Şelimbăr, aflat într-o delăsare totală. Urmăriţi imagni din octombrie 2010 respectiv iulie 2011.

Facem un apel, nu la autorităţi pentru că oricum nu vor mişca un deget şi nu de la ei aşteptăm să vină schimbarea, ci la fiecare dintre voi. Trebuie să conştientizăm că de fiecare dintre noi depinde să îndreptăm ceva. Schimbarea vine de la noi. Fiecare profesor poate face o mică acţiune la o oră de dirigenţie în jurul unui monument al eroilor. Măcar un sfert dintre elevi vor învăţa ceva mai mult decât dintr-un somn cu capul pe bancă. Fiecare om, în satul lui, comuna lui, oraşul lui poate avea grijă câte puţin de un monument, de o piatră funerară pentru care a curs sânge roşu, galben şi albastru.

Ia atitudine!

Monumentul de la Şelimbăr, 28 octombrie 2010

Monumentul de la Şelimbăr, 09 iulie 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s